Am gasit o istoriara foarte interesanta, care mi-a placut mult asa ca m-am gandit sa o pun si pe blog, sa o impartasesc si celor care imi viziteaza blogul. De fapt… e un fel de “dedicatie” pentru toti prietenii mei apropiati.. care mi-au fost alaturi si carora le sunt eu alaturi… (se stiu ei care sunt.. sper.. )

Doi barbati, ambii grav bolnavi, ocupau aceeasi incapere dintr-un spital. Unuia dintre ei i se ingaduise sa se ridice din pat timp de o ora in fiecare dupa-amiaza, pentru a permite eliminarea lichidului din plamani. Patul sau era alaturi de unica fereastra din camera. Celalalt trebuia sa stea tot timpul intins in pat. Cei doi au stat de vorba ore-n sir. Au vorbit despre sotiile si familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depanat amintiri din armata, sau din vacantele petrecute.

In fiecare dupa-amiaza, cand cel de langa fereastra se ridica, isi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea ca se intampla dincolo de geamul ferestrei.

Celalalt incepu astfel sa traiasca pentru acea scurta ora zilnica in care lumea sa era inviata de culoarea si ceea ce se intampla in lumea de afara.

Fereastra dadea intr-un parc cu un lac. Rate si lebede se jucau in apa, in timp ce copiii se jucau cu barcutele. Tineri indragostiti mergeau mana in mana printre flori de toate culorile, in timp ce in departare se ghicea prezenta orasului.

Pe masura ce omul de langa fereastra descria cu de-a amanuntul toate acestea, cel din pat inchidea ochii, imaginandu-si aceasta scena pitoreasca.

Intr-o dupa-amiaza calda, omul de langa fereastra descrise o parada trecand. Desi celalalt nu putea auzi orchestra, putea insa, cu ochii mintii, sa vada ceea ce celalalt descria cu atat de multe detalii sugestive. Si asa trecura zile, saptamani si luni.

Intr-o dimineata, venind asistenta de serviciu pentru a le aduc apa pentru a se spala, aceasta gasi trupul lipsit de viata al omului de langa fereastra, care se savarsise in pace, in timpul somnului..

Femeia se intrista, si chema personalul pentru a lua corpul neinsufletit.

La vremea cand considera potrivit, celelalt ceru ca, daca se poate, sa fie mutat langa fereastra. Asistenta fu bucuroasa sa-i indeplineasca dorinta, si dupa ce se asigura ca totul este cum se cuvine, il lasa singur.

Incet, greu si dureros, reusi sa se ridice in capul oaselor, pentru a vedea, pentru prima data cu ochii sai, lumea de afara.

Incordandu-se, se intoarse apoi spre fereastra de langa pat.

Si in fata ochilor vazu un zid gol.

Omul o intreba pe asistenta cum putuse vedea fostul sau coleg de camera, care-i descrisese atat de multe minunatii vazute pe fereastra.
Asistenta raspunse ca omul fusese orb, si nu putuse vedea nici macar zidul gol..
Si, adauga ea, ‘Poate ca a vrut doar sa va incurajeze pe dumneavoastra.’

Epilog:

Este o imensa bucurie in a-i face fericiti pe ceilalti, in ciuda greutatilor propriei existente. Impartite cu altii, supararile se injumatatesc, in timp ce bucuriile se dubleaza.

Daca vrei sa te simti bogat, atunci ia aminte la lucrurile pe care le ai, si pe care nu le poti cumpara cu bani.

‘Today is a gift, that is why it is called  The Present.’ “